Istoria masajului, din cele mai vechi timpuri până astăzi

Istoria masajului, din cele mai vechi timpuri pana astazi 1

Picture 1 of 12

Originea masajului se pierde în negura timpului, acesta fiind este cea mai veche formă de terapie. Denumirea de masaj a fost introdusă mult mai târziu, cuvântul provenind de la grecescul „massein“ şi iudaicul „mashesh“. Masajul presupune frecarea unei zone tensionate sau sensibile a corpului pentru îndepărtarea durerii, fiind iniţial un gest instinctiv. I se atribuie o origine magică, la unele popoare antice fiind însoţit de ritualuri, descântece, iar la altele fiind practicat de către reprezenţanții cultului religios.

Masajul a apărut pentru prima oară la chinezi, indieni, egipteni şi alte popoare vechi. Primele date despre folosirea tehnicii masajului au apărut acum 3000 de ani, acesta fiind considerat, împreună cu acupunctura şi plantele, un element de bază al medicinei chineze.

Masajul yoga va apărea mai târziu, în India, fiind privit drept o sursă de bunăstare ce aduce armonie vieţii. Indienii străvechi îşi ungeau corpul cu uleiuri aromate şi făceau baie în apele fluviilor sau lacurilor considerate sacre. Masajul indian era compus din netezirea, presiunea şi frământarea părţilor moi ale corpului.  

Odată cu răspândirea budismului în Asia, thailandezii au descoperit masajul, pe care l-au reinterpretat: masajul thailandez se face dinspre picioare spre cap, folosind pumnii.

În Grecia antică, masajul era practicat de către toţi indivizii, de la patricieni la sclavi, împreună cu uleiuri aromatice. Hipocrate, tatăl medicinei, recomanda adesea bolnavilor masajul. Masajul a fost aplicat pentru prima oară în domeniul sportiv la greci şi romani. Era indicat atât înainte, cât şi după activităţile sportive, pentru a preveni şi combate oboseala musculară.

După cucerirea Greciei de către romani, medicii şi gimnaştii greci aduc cu ei la Roma practica gimnasticii şi a masajului. În foarte scurt timp, masajul executat de către sclavi devine un obicei nelipsit pentru romanii înstăriţi sau pentru conducătorii statului. La Roma şi în alte oraşe, masajul era practicat în special în terme sau băi publice.

Evul Mediu reprezintă o perioadă în care îngrijirea corpului este desconsiderată, exerciţiile fizice şi masajul pierzându-şi din popularitate. Tehnica masajul nu a dispărut însă complet, fiind apoi transmisă din generaţie în generaţie.

În timpul Renaşterii, îngrijirea corpului este din nou adusă în prim-plan. Hyeronimus Mercurialis arugmentează în scrierile sale avantajele masajului în viaţa cotidiană.  

În secolul XIX, Per Henrik Ling fondează şcoala suedeză, punând bazele ştiinţifice ale masajului şi gimnasticii moderne. Această metodă va da naştere kinesiterapiei. În epoca modernă, masajul este dezvoltat în cadrul medicinei, a educaţiei fizice şi sportului. Astăzi există peste 80 de tehnici de masaj, împărţite în categorii de bază, precum masajul chinezesc, thailandez, indian, suedez, american, canadian, masaje terapeutice, de relaxare şi tonifiere. în secolul al XIX-lea.

Masajul este aşadar o practică străveche, extrem de eficientă. Acesta vă poate ajuta să scăpaţi de anumite afecţiuni, fiind benefic atât din punct de vedere medical, cât şi spiritual, pentru că ajută la relaxare şi destindere. Astfel, un masaj este oricând binevenit, el aducându-vă numai avantaje.

MWISHO PE FACEBOOK